Flux RSS

Primii mei prieteni de la grădiniţă

Posted on

Am intrat în grădiniţa Gabi cu oarecare strângere de inimă. Deşi am fost obişnuit cu copiii, la mine acasă având o grămadă de vecini de vârsta mea, eu sunt genul de copil mai timid şi de aceea persoanele de care m-am ataşat iniţial la grădi nu au fost copiii, ci doamnele de acolo. Chiar la început m-am lipit de doamna Crina, educatoarea mea, apoi de doamna Ica, lângă care stăteam mult până şi în biroul ei .Tanti Ani îmi plăcea, deoarece mă lăsa să o ajut să ude florile, iar doamna Jeni şi cu doamna Eva îmi dădeau ceai dacă aveam chef, numai să-mi alunge supărarea. Iar pe educatoarea cea nouă, doamna Ligia, o iubesc la fel de mult.

Încet – încet am început să mă apropiu şi de copii, în special de cei mai mari decât mine şi deja am ajuns să îi cunosc pe fiecare în parte. Primul care îmi cade la suflet e Alessio, cu care mă mai întâlneam întâmplător şi în oraş, apoi Dănuţ, care mă lasă să mă joc cu maşina lui, spunând că e “maşina noastră”. Ştiu că Mario cere “bombo” şi că Alexia face singură la oliţă, Ema mă strânge tare în braţe, ca şi cum aş fi fratele ei mai mic, iar Toni, deşi e în grupa mare, încă e supărat că îl lasă mămica lui dimineaţa la grădi pentru că este foarte sensibil. David recită foarte frumos poezii,iar Rianna este printre domnişoarele care îmi spun “Adişor”.

Pe de altă parte fetele din grupa mea cam îmi dau de furcă. Anna şi Andreea se cam bat de la mine şi  asta mă distrează, sincer să fiu! Micuţa Anna vrea să mă pupe şi ea este cea care mi-a declarat într-una din zile “Te iubesc, Adi”. De atunci e lucru hotarât: Anna e iubita mea.

Cu băieţii mă înţeleg de minune, că avem preocupări diferite de ale fetelor, şi cel mai bun prieten al meu este Rareş. El e mai mic şi ştiu că trebuie să am grijă de el, iar Rareş mă lasă să mă joc cu maşinuţele lui. Uneori eu sunt şoferul, căci toti mă lasă să construiesc din scăunele un  autobus “atât de mare”, în care pot intra oricât de mulţi pasageri, chiar toţi copiii din grădiniţă, şi fetele dacă vor. Treptat vin colegi noi în grădiniţă, pe care îi integrăm în categoria prietenilor noştri. E vorba de Andreas, Dominic, Adelina şi ştim că trebuie să avem răbdare cu ei, deoarece pentru noi toţi adaptarea a fost mai dificilă sau mai uşoară, după caz. De aceea cu toţii încercăm să-I facem să iubească grădiniţa cel putin la fel de mult cum o iubim noi!

Eu cu prietenii mei învăţăm la grădi tot ce e frumos şi folositor. Că mai facem noi prostioare mai mici sau mai mari, să ne fie cu iertate: suntem copii şi nu din răutate facem toate acestea. Pentru noi lumea e perfectă şi voi ne învăţaţi asta, ori de câte ori ne strângeţi în braţe şi ne zâmbiţi cu afecţiune. Iar dacă o să mai aveţi răbdare cu noi, ca şi până acum, o să vă demonstrăm că munca voastră nu va fi în zadar.

Vă mulţumesc, prietenii mei dragi !

Adrian Mihai Petreuş

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: