Flux RSS

Author Archives: Lili

Our summer is happy I

Posted on

Our February is happy

Posted on

Our January is happy (I)

Posted on

ALFABETUL

Posted on

Intr-una din zile am descoperit semnele prin care oamenii comunica in scris : LITERELE si CIFRELE. Le intalnesc peste tot: pe tastatura calculatorului, pe carti, ziare,la TV, chiar si pe etichete sau chiar pe haine ; sunt asa de interesante, incat neaparat trebuie sa le invat si eu!

Spre exemplu sunt cateva care intr-adevar mi se par simple si logice:

–         A e dela Adi;

–         M e dela Mama;

–         T e dela Tata;

–         P e dela Petreus;

–         S e dela Simona;

–         N e dela Nicu.

In general recunosc toate literele: X, K, Z, W (“duglu V”), dar alte cateva numai eu stiu cum de le asociez asa ciudat:

–         R e Lebenita;

–         L e Acoperis;

–         D e dela Dragoste;

–         E  e Cantar.

Mai sunt cateva litere intresante:

–         Daca intorci invers N iti da Z;

–         Daca pui M cu puta in sus(ma scuzati, eu asa vad), iti da W;

–         F e prietenul lui E, M al lui N si P al lui R.

Ciudat este faptul ca literele seamana foarte mult cu cifrele:

–         3 seamana cu E si e cantar;

–         5 seamana cu S;

–         9 seamana cu P;

–         8 seamana cu B si e bicicleta;

–         7 seamana cu L si e grebla.

Daca vreti sa stiti pot sa va spun si cat e ora: de exemplu 8:34 este “bicicleta, cantar si grebla!”

Oricum sunt tare nerabdator sa le invat pe toate si uneori mi-e ciuda ca nu reusesc sa scriu de pe acum, as scrie poate pagini intregi, bine macar ca scrie mami in locul meu. Si sunt hotarat ca atunci cand voi creste, sa citesc multe carti!

 

 

Adrian Mihai Petreus

3 ani si 8 luni

Fragmente de … jurnal

Posted on

Sunt la vârsta la care, în afară de faptul că sunt un copil zglobiu, mai sunt şi un mic şugubăţ. Merită menţionate câteva replici de-ale mele, care vor rămâne celebre, cu siguranţă, şi definitorii pentru copilăria mea. Iată câteva dialoguri purtate cu mama :

–         Mama: „Adi, ce ai făcut azi la grădi?”

–         Eu: „Am desenat o casă, cu geamuri, am bătut-o pe Anna, m-am jucat cu copiii!”

–         Mama: „Hai sa-i ducem o ciocolată lui Matei, să nu mergem cu mâna goală!”

–         Eu: „Sa-mi iau mănuşi?”

–         Mama: „Adi, sper că n-ai făcut prostii la grădi!”

–         Eu: „Ştii, azi n-am putut să fiu cuminte, înţelegi?”

–         Eu: „Mami, îţi plac desenele astea animate?”

–         Mami: „Nu-mi plac deloc!”

–         Eu: „Da de mine îţi place?”

–         Mama: „Mai mulţi copii la părinţi sunt fraţi.”

–         Eu: „Cum îs, umflaţi?”

 

De altfel, recent am descoperit cum s-o fac pe mama să se topească de dragul meu, folosind complimente de genul: „Scumpica mea şi drăgostica mea”, „Iubiţica mea, stai aiciuca!”, „Tu esti cea mai frumuşică!” ,  ‚Te iubesc, draga mea!”

 

Alte câteva replici:

  • „Toamna cad frunzele şi se fac ruginite..”;
  • La aniversarea Anastasiei a adus mămica ei tort şi ne-a pus „acoperişuri”

pe cap cu Mickey Mouse;

  • La prânz nu dormim, numai „ne dohnim” (odihnim);
  • La serbarea de Crăciun eu, Anna şi Andreea urma să fim îmbrăcaţi in fulgi de nea, însă eu vin cu o idee: „Nu mai bine o îmbrăcăm pe Anna în brăţară?”
  • A fost ziua Dariei, i-am dat un pupic, că „n-am putut s-o strâng în braţe de lume!”;
  • M-am supărat pe doamna Lidia, dar nu prea tare!
  • Doamna Crina mă tot pune să dorm, dar „eu am dormit deja de dimineaţă!”
  • Deseori îi apostrofez pe ai mei: „Măi, tati, nu te mai prosti!”, „Vai, mami, vorbeşti aşa haotic!”, „Măi, ce faceţi acolo, iar vă iubiţi?”
  • Nu mă duc la ziua Annei, că a făcut „crize” (de nervi);
  • M-am jucat la grădi cu copiii: Andreas e fratele meu, eu sunt  tata, Andreea e mama, iar Anna e căţelul, „că nu tace din gură deloc, deloc!”
  • Când am fost la teatru de păpuşi am vazut cum în Scufiţa Roşie, a venit lupul cel rău cu puşca şi a omorât vânătorul sau cum în Albă ca Zăpada a venit vrăjitoarea cea urâtă care avea căciulă şi a aruncat-o nenea la gunoi;
  • Interesat fiind atât de mult de litere şi de cifre, facem cu rândul la calculator cu ai mei, că uneori îmi dau voie şi mie să scriu şi le zic: ”Stai o secundă, e rândul meu acum!”
  • Îmi place să-l ajut pe tati la lucru, când zugrăveşte sau repară câte ceva, iar când mami mă cheamă să mă joc cu ea, sunt nevoit s-o refuz: „Nu pot, că am de lucru!”
  • Mi se întâmplă să fiu şi nervos şi atunci spun lucruri de genul: „Nu mai eşti prietenul meu, niciodată, să ştii !”

 

Aşadar acestea sunt câteva fragmente din viaţa mea, pe care am ţinut neapărat să le reproduc în aceste rânduri; evident, jurnalul rămâne deschis şi sunt convins că mami o să consemneze în el de fiecare dată !

 

Adrian Mihai Petreuş

3 ani şi 10 luni

 

Out November is happy (I)

Posted on