Flux RSS

Category Archives: Jurnal de bebe

Fragmente de … jurnal

Posted on

Sunt la vârsta la care, în afară de faptul că sunt un copil zglobiu, mai sunt şi un mic şugubăţ. Merită menţionate câteva replici de-ale mele, care vor rămâne celebre, cu siguranţă, şi definitorii pentru copilăria mea. Iată câteva dialoguri purtate cu mama :

–         Mama: „Adi, ce ai făcut azi la grădi?”

–         Eu: „Am desenat o casă, cu geamuri, am bătut-o pe Anna, m-am jucat cu copiii!”

–         Mama: „Hai sa-i ducem o ciocolată lui Matei, să nu mergem cu mâna goală!”

–         Eu: „Sa-mi iau mănuşi?”

–         Mama: „Adi, sper că n-ai făcut prostii la grădi!”

–         Eu: „Ştii, azi n-am putut să fiu cuminte, înţelegi?”

–         Eu: „Mami, îţi plac desenele astea animate?”

–         Mami: „Nu-mi plac deloc!”

–         Eu: „Da de mine îţi place?”

–         Mama: „Mai mulţi copii la părinţi sunt fraţi.”

–         Eu: „Cum îs, umflaţi?”

 

De altfel, recent am descoperit cum s-o fac pe mama să se topească de dragul meu, folosind complimente de genul: „Scumpica mea şi drăgostica mea”, „Iubiţica mea, stai aiciuca!”, „Tu esti cea mai frumuşică!” ,  ‚Te iubesc, draga mea!”

 

Alte câteva replici:

  • „Toamna cad frunzele şi se fac ruginite..”;
  • La aniversarea Anastasiei a adus mămica ei tort şi ne-a pus „acoperişuri”

pe cap cu Mickey Mouse;

  • La prânz nu dormim, numai „ne dohnim” (odihnim);
  • La serbarea de Crăciun eu, Anna şi Andreea urma să fim îmbrăcaţi in fulgi de nea, însă eu vin cu o idee: „Nu mai bine o îmbrăcăm pe Anna în brăţară?”
  • A fost ziua Dariei, i-am dat un pupic, că „n-am putut s-o strâng în braţe de lume!”;
  • M-am supărat pe doamna Lidia, dar nu prea tare!
  • Doamna Crina mă tot pune să dorm, dar „eu am dormit deja de dimineaţă!”
  • Deseori îi apostrofez pe ai mei: „Măi, tati, nu te mai prosti!”, „Vai, mami, vorbeşti aşa haotic!”, „Măi, ce faceţi acolo, iar vă iubiţi?”
  • Nu mă duc la ziua Annei, că a făcut „crize” (de nervi);
  • M-am jucat la grădi cu copiii: Andreas e fratele meu, eu sunt  tata, Andreea e mama, iar Anna e căţelul, „că nu tace din gură deloc, deloc!”
  • Când am fost la teatru de păpuşi am vazut cum în Scufiţa Roşie, a venit lupul cel rău cu puşca şi a omorât vânătorul sau cum în Albă ca Zăpada a venit vrăjitoarea cea urâtă care avea căciulă şi a aruncat-o nenea la gunoi;
  • Interesat fiind atât de mult de litere şi de cifre, facem cu rândul la calculator cu ai mei, că uneori îmi dau voie şi mie să scriu şi le zic: ”Stai o secundă, e rândul meu acum!”
  • Îmi place să-l ajut pe tati la lucru, când zugrăveşte sau repară câte ceva, iar când mami mă cheamă să mă joc cu ea, sunt nevoit s-o refuz: „Nu pot, că am de lucru!”
  • Mi se întâmplă să fiu şi nervos şi atunci spun lucruri de genul: „Nu mai eşti prietenul meu, niciodată, să ştii !”

 

Aşadar acestea sunt câteva fragmente din viaţa mea, pe care am ţinut neapărat să le reproduc în aceste rânduri; evident, jurnalul rămâne deschis şi sunt convins că mami o să consemneze în el de fiecare dată !

 

Adrian Mihai Petreuş

3 ani şi 10 luni

 

Un nou an la Grădiniţa Gabi

Posted on

Am împlinit 3 ani jumate fix, sunt învăţăcel la Grădiniţa Gabi, mă comport exemplar uneori, asta scoţând din calcul crizele mele de personalitate şi de răsfăţ. Ai mei spun că într-un an jumate am învăţat la grădi prea multe pentru vârsta mea, astfel încât eu însumi devin uneori un educator pentru cei mari. De exemplu le atrag atenţia că trebuie să spună „Mulţumesc”, „Cu plăcere”,” Pardon” sau le reamintesc bunele maniere: nu sorbim când mâncăm supa, punem mâna la guriţă când tuşim sau când strănutăm. Într-adevăr grădiniţa e a doua familie a noastră. Aşa cum spunea Doamna Ligia, acolo am crescut împreună, acolo mergem întotdeauna cu plăcere. Ne cunoaştem atât de bine, de parcă am fi o familie mare, cu mulţi fraţi şi surori. Râdem în hohote, ne ajutăm unii pe alţii chiar şi să desenăm sau să ne dăm pe leagăn, ne strângem în braţe, iar pe cei mici îi încurajăm să se integreze , pentru că şi noi am fost cândva la început. Le-am spus alor mei într-o zi: ‚A venit o fetiţă nouă la grădi şi plânge, dar lasă , că o să-i placă!” Cât despre mine, în fiecare dimineaţă, când deschid ochii, o întreb somnoros pe mami „Aşa-i că mergem astăzi la grădi?”, iar seara, înainte de culcare, am povestea mea specială de adormit: „Ştii ce a făcut Adi la grădi?” Povestesc cu o plăcere deosebită câte în lună şi-n stele, despre tot ce se întâmplă acolo, despre tot ce face fiecare în parte, despre ce ne găteşte doamna Jeni, despre ce învăţăm în fiecare zi. Am fost la grădi şi pe perioada verii, extrem de încântat de toate vizitele pe care le-am facut peste tot, astfel încât doar 2 săptămâni am rămas în vacanţă. Cu toate că am petrecut aceste 2 săptămâni minunate alături de ai mei, am fost la ştrand şi am avut la ţară o mulţime de copii în jurul meu, mi s-a făcut aşa de dor de grădi, încât i-am replicat sec mamei: „Mai trebuie să stau mult în vacanţă, n-ai de gând să mă duci odată la grădi?” Desigur, replica asta i-a cam dat pe spate pe ai mei şi au ajuns să spună, la rândul lor: „A crescut Adi mare, nu mai e bebeluş!” Acolo am ajuns să cunoaştem şi părinţii celorlalţi, pe care îi întâmpinăm de fiecare dată cu o îmbrăţişsare dulce-dulce, fapt care îi impresionează enorm de mult. Şi cu asta evident că le-am cucerit inima!!! Ce vulnerabili sunt oamenii mari la gesturile noastre!!!! După mine vine tati ca să mă ducă acasă, şi toate fetele îi sar inainte ca să-i spună: „Tăticul lui Adi, ştii ce-a făcut Adi?” Mă chinui şi eu să răzbesc printre toţi ca să ajung în braţele lui tati şi îi propun: „Putem să mai stăm un pic?” Aşadar, scumpii mei colegi şi dragele noastre educatoare, abia aştept să păşim împreună pe minunatul tărâm al cunoaşterii şi promitem să fim mai cuminţi sau cel puţin la fel ca în anul precedent, şi să ne fie cu iertare că mai facem câte o năzbâtie… În fapt, în asta constă farmecul copilăriei, nu-i aşa?…

Vă îmbrăţişez, cu mare drag, Adrian Mihai Petreuş