Flux RSS

Tag Archives: comunicare

Our Halloween it’s happy !

Posted on

   Este o toamnă minunată…

        Nu ştiu cum se face că de fiecare dată când organizăm la grădi o serbare, un carnaval sau orice alt eveniment , prin geamul de la sala mare se strecoară minunatele raze ale soarelui, ca să ne mângâie frunţile puţin încreţite de somnic, de foame sau de alte motive numai de noi ştiute.

         Azi, prin costumele noastre am dat viaţă mai multor personaje: noi, băieţii, am fost ba Spidermani, ba Vrăjitorul din Oz, au fost chiar şi Piraţi. Fetele, cochete ca întotdeauna, au fost fie prinţese, fie răţuşte sau alte animăluţe; desigur cu acest prilej neapărat trebuia să existe şi o Baba Cloanţa sau un Conte Dracula. Colegii mai mici au fost atât de drăgălaşi cu ochii mari şi curioşi au savurat de-a dreptul evenimentul.

          La un moment dat  a trebuit să stăm cuminţi pe scăunele şi am făcut linişte deplină deoarece a urmat surpriza: un tort minunat în formă de dovleac mare şi rotund, ca o faţă zâmbitoare. Numai eu am putut scoate o replică de genul: „Uite, mami, tort cu gură!”

          Am făcut poze multe, ne-am îmbrăţişat , chiar dacă în aceste momente de drăgălăşenie  ne-am ales cu ceva cucuie, căci am căzut unii peste alţii! Într-un cuvânt am fost fericiţi că am avut încă o dată ocazia să ne distrăm atât de bine !!!!

    Vă îmbrăţişez,

 Adrian Mihai Petreuş

 

Săptămâna 26. – 30.09.2011

Posted on

Jurământul lui Lilicrate

Posted on

Mă numesc Ligia, Lili, Didia, Dida, Lidia, Lijia, în funcție de de vârsta și capacitățile de exprimare ale interlocutorului. Fiind coptil cutreieram tot felu’. Fiind mens sana in corpore fraged îmi permiteam acest lucru. Am crescut la țară printre meri cu pere de aur și basme cu lupi cuminți și altruiști…departe de greutatea cheii din gât sau de vocea străină a unei bone. Am fost un copil extrem de ștrengar. Cu părul auriu tip vâlvoi băteam și mă băteam pe ulițele tărâmului. Ce mai, n-avea nimeni loc pe lângă personalitatea mea vulcanică. 80% din perii albi ai mamei îmi aparțin. Am studiat tot felul de domenii pentru că ma interesau toate. Am vrut să fiu medic, economistă, farmacistă, dansatoare, cântăreață-până am descoperit că nu am voce, avocată, șefă, scriitoare. Și evident, toate deodată. Nici prin gând nu mi-a trecut să lucrez în domeniul educației. Deși cea mai bună metodă de învățat a mea era imaginându-mă predând cunoștințele respective unui grup de elevi. Bineînțeles că aveam mare succes la ore. Într-o zi, cineva mi-a descoperit afinitățile de care nici eu nu știam și mi-a propus să fiu educatoare. A fost cel mai bun sfat pe care îl puteam accepta. În fiecare mă trezesc cu fața la tavan pentru ador ceea ce fac. Este povestea mea preferată. Doar că zânele mele și-au scurtat rochiile. Pot să cred în zâne și albe-ca-zăpada, pot să cred că după doi urmează cinci și că atunci când fufă vântul poate fi extrem de amuzant. Am descoperit ce bună este pepenița și că foarfecăta taie în funcție de cheful ei. Pot să cred că vaca dă iaurt și întotdeauna vine vine primăvara. Îmi pun zilnic sufletul în coșul cu creioane iar copiii mei îl colorează și îl vindecă. Am crescut enorm împreună cu ei. M-au învățat că o îmbrățișare sinceră este capabilă să inflorească un copac uscat. Am realizat că lucrurile simple sunt cele mai complexe. Experiența pe care mi-au oferit-o acești copii întrece detașat oricare experiență oferită de adulți. Desigur, există și zile în care îmi pun mâinile în cap. Dar tot ei mă repară. Nu știu dacă mi-au rămas destui ani să le mulțumesc pentru această minune. Dar promit că îi voi educa și îngriji cu multă dragoste. Vreau să cred că suntem o mare familie. Poate de multe ori nu m-am ridicat la așteptările dumneavoastră. Dar o comunicare sinceră și constructivă poate repara acest lucru. De aceea vă invit să lucrăm împreună. Pentru că scopul nostru este comun. Să vă pregătim copilul pentru viață. Pentru zâmbete, pentru lacrimi, pentru libertate, pentru miracol, pentru curaj, pentru ideal, pentru Dumnezeu. Cu mult drag, Li.

Grădi de vară – ultima parte

Posted on

Dragi copilaşi,

Vă mulţumim că v-aţi petrecut vacanţa alături de noi. Am ales pentru voi un program liber, diversificat şi plin de surpize. Vă amintiţi de vizita la muzeu, unde v-aţi aruncat pălăriile de soare în sus, de bucurie? Dar când am fost să vedem cum se fac farfuriile din care păpaţi, sau pâiniţa bună bună de la micul dejun? Sau când ne-am urcat în avion şi în tractorul de la fermă?

Ne-am jucat împreună, am râs cu lacrimi, am crescut împreună. Ne-aţi ajutat să înfrumuseţăm gărdiniţa cu desene, inimioare modelate din lut şi multă voie bună. Am primit copilaşi noi cu multă grijă şi dragoste. Am păpat clatite şi salate de fructe făcute de voi, v-am învăţat cum să vă spălaţi corect pe dinţişori, cum să spălaţi farfuriile din care aţi mâncat sau cum să vă comportaţi ca nişte prinţi şi prinţese. Începeţi să înţelegeţi că există şi alte ţări în afară de a noastră unde se vorbesc altfel de limbi. Aţi învăţat cum să număraţi sau să salutaţi în limba italiană şi v-aţi mai şlefuit limba engleză. Bineînţeles, pe lângă limba română de care vă mai împiedicaţi. Exemple?

„ai a masă, bibi, cociolată, dudu, efelant, fufă vântu, goilă (gorilă), icus (ficus), jucăliilele, liculic, malio…unie-i malio?, nuică (nurcă), piţiol (picior), rătutcă, foarfecătă, sulioala, salpe, ulia (Iulia), viiguiă (virgulă), pepeniţă (lebeniţă – pepene)”…

A fost o vacanţă de vis. Thank you!

De săptămâna viitoare ne pregătim încet pentru anul şcolar. Din data de 12 vă aşteaptă două săptămâni de evaluare, pe care noi o numim cea iniţială. Ne ajută să ştim cât sunteţi de pregătiţi pentru surprizele noastre de pe parcursul anului. Pe urmă, cei mici vor intra pe tărâmul minunat al cunoaşterii. Pentru început vom discuta despre toamnă şi ce înseamnă ea. Mijlociii noştri vor descoperi şi mai multe lucruri despre subiect, iar cei mari vor intra în lumea alfabetului, cu câte o literă pe săptămână. Vom lucra pe caietele voastre dragi care conţin atâtea noutăţi interesante! Pe lângă programul educaţional obligatoriu pentru grădiniţa noastră acreditată, dorim să vă introducem limba germană, pe lângă limba engleză, gimnastica cea folositoare, vechile noastre activităţi artistice şi practice, vizite şi drumeţii, ecologie, bune maniere. Şi bineînţeles…serbările! Plus multă multă joacă şi voie bună.

Pe cei foarte mici îi vom învăţa să se descurce singuri, ce înseamnă un program de grădi sau de ce e mai mai bine să te distrezi decât să fii supărat!

N-am uitat nici de respectul faţă de orice în jurul nostru, de compasiune şi bunătate, de exprimarea opiinilor proprii, a talentelor.

Mare parte din educaţie înseamnă să scoţi la iveală fiinţa extraordinară din fiecare copilaş, puţin înseamnă predarea informaţiilor.

Iar acest lucru se face cu multă dragoste şi răbdare, într-un cadru relaxant, unde fiecare are un cuvânt de spus.

Vă aşteptăm în noul an şcolar pentru a scrie împreună povestea voastră, cu multă atenţie şi grijă.

Cu mult drag,

Grădiniţa Gabi.

În august la grădi (II)

Posted on

MESAJ DE 1 IUNIE

Posted on

Motto:

„Mama…îmi zicea cu zâmbet uneori:* Ieşi, copile bălan, afară şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea.*  Şi vremea se îndrepta după râsul meu”.

Ion Creangă „Amintiri din copilărie”

 

Acesta este un mesaj pentru fiul meu şi pentru toţi copiii lumii:

 

Scumpă fiinţă, tu eşti dovada că minunile într-adevăr există! Ai venit pe lume exact în momentul în care eu şi tati te doream foarte mult şi nu ne-am putut închipui vreodată că o să ne aduci atâta împlinire. Lumea s-a schimbat de când ai apărut tu şi ne-ai adus fericirea deplină.

Cu tine ne-am amintit să fim copii, să râdem până ne doare burta, să ne jucăm oricât de obosiţi am fi, să fim mofturoşi şi să ne prefacem supăraţi ca apoi să ne împăcăm în cea mai dulce îmbrăţişare, să mâncăm tot din farfurie pentru că asta ne convinge că o să devenim mai puternici, să ne cerem scuze atunci când greşim, să putem spune atunci când ne gătim frumos pentru o petrecere „Esti aşa fumos/frumoasă astăzi!” , să ne îmbrăţiţăm în momentele de tandreţe şi să spunem  „Te iubesc atât de mult”, să ştim să trecem peste momentele triste, spunând „Nu fi supărat/ă, hai să te strâng în braţe că trece!” , să zâmbim ştrengăreşte atunci când ni se face un compliment, să ştim spune „Mulţumesc!” şi să fim recunoscători chiar şi atunci când primim o ciocolată mică, să fim mândri de noi şi de familia noastră atunci când mergem la Teatru sau la Mall, să fim curioşi de tot ce e în jurul nostru şi să întrebăm pe ceilalţi „Ce faci aici? Pot să te ajut?” ,să putem spune dimineaţa când ne trezim „Mai lasă-mă să dorm puţin!”, să credem că îngerii au grijă de noi de acolo de sus şi că ei se supără atunci când nu suntem cuminţi, în fine, să putem face încă cel puţin 1000 de lucruri lipsite de griji , precum VOI.

Şi încă ceva:

     NOI, toţi părinţii din lumea asta, trebuie să vă cerem scuze VOUĂ, tuturor copiilor  pentru următoarele:

 

  • Suntem prea obosiţi uneori atunci când venim de la serviciu;
  • Prea încruntaţi atunci când voi faceţi câte o prostioară;
  • Prea îngrijoraţi atunci când suntem  noi sau voi bolnavi;
  • Prea nervoşi atunci când avem o zi proastă;
  • Prea enervanţi atunci când ţipăm la voi;
  • Prea pisălogi atunci când nu vă dăm voie la magazin să umpleţi coşul cu cumpărăturile pe care le vreti voi;
  • Prea lipsiţi de răbdare atunci când trebuie să vă răspundem la o sută de întrebări de genul „De ce stau casele afara?”

 

Aşadar iertaţi-ne pentru toate astea şi vă mulţumin pentru dragostea care vi se citeşte în chipul luminos !!!

 

LA MULŢI ANI !!!

 

(D-na Petreuş)

 

 


Primii mei prieteni de la grădiniţă

Posted on

Am intrat în grădiniţa Gabi cu oarecare strângere de inimă. Deşi am fost obişnuit cu copiii, la mine acasă având o grămadă de vecini de vârsta mea, eu sunt genul de copil mai timid şi de aceea persoanele de care m-am ataşat iniţial la grădi nu au fost copiii, ci doamnele de acolo. Chiar la început m-am lipit de doamna Crina, educatoarea mea, apoi de doamna Ica, lângă care stăteam mult până şi în biroul ei .Tanti Ani îmi plăcea, deoarece mă lăsa să o ajut să ude florile, iar doamna Jeni şi cu doamna Eva îmi dădeau ceai dacă aveam chef, numai să-mi alunge supărarea. Iar pe educatoarea cea nouă, doamna Ligia, o iubesc la fel de mult.

Încet – încet am început să mă apropiu şi de copii, în special de cei mai mari decât mine şi deja am ajuns să îi cunosc pe fiecare în parte. Primul care îmi cade la suflet e Alessio, cu care mă mai întâlneam întâmplător şi în oraş, apoi Dănuţ, care mă lasă să mă joc cu maşina lui, spunând că e “maşina noastră”. Ştiu că Mario cere “bombo” şi că Alexia face singură la oliţă, Ema mă strânge tare în braţe, ca şi cum aş fi fratele ei mai mic, iar Toni, deşi e în grupa mare, încă e supărat că îl lasă mămica lui dimineaţa la grădi pentru că este foarte sensibil. David recită foarte frumos poezii,iar Rianna este printre domnişoarele care îmi spun “Adişor”.

Pe de altă parte fetele din grupa mea cam îmi dau de furcă. Anna şi Andreea se cam bat de la mine şi  asta mă distrează, sincer să fiu! Micuţa Anna vrea să mă pupe şi ea este cea care mi-a declarat într-una din zile “Te iubesc, Adi”. De atunci e lucru hotarât: Anna e iubita mea.

Cu băieţii mă înţeleg de minune, că avem preocupări diferite de ale fetelor, şi cel mai bun prieten al meu este Rareş. El e mai mic şi ştiu că trebuie să am grijă de el, iar Rareş mă lasă să mă joc cu maşinuţele lui. Uneori eu sunt şoferul, căci toti mă lasă să construiesc din scăunele un  autobus “atât de mare”, în care pot intra oricât de mulţi pasageri, chiar toţi copiii din grădiniţă, şi fetele dacă vor. Treptat vin colegi noi în grădiniţă, pe care îi integrăm în categoria prietenilor noştri. E vorba de Andreas, Dominic, Adelina şi ştim că trebuie să avem răbdare cu ei, deoarece pentru noi toţi adaptarea a fost mai dificilă sau mai uşoară, după caz. De aceea cu toţii încercăm să-I facem să iubească grădiniţa cel putin la fel de mult cum o iubim noi!

Eu cu prietenii mei învăţăm la grădi tot ce e frumos şi folositor. Că mai facem noi prostioare mai mici sau mai mari, să ne fie cu iertate: suntem copii şi nu din răutate facem toate acestea. Pentru noi lumea e perfectă şi voi ne învăţaţi asta, ori de câte ori ne strângeţi în braţe şi ne zâmbiţi cu afecţiune. Iar dacă o să mai aveţi răbdare cu noi, ca şi până acum, o să vă demonstrăm că munca voastră nu va fi în zadar.

Vă mulţumesc, prietenii mei dragi !

Adrian Mihai Petreuş